....ce poate face un om singur,altceva, decât sa sufere ceea ce cugeta?!

…pentru prima data in viata mi-am urât limitele trupeşti cu care ne-a înzestrat natura pe fiecare din noi …am citit deznadejdiile aceluiaşi bun prieten virtual.. http://alexbrie.net/1777/good-year-bad-year/... si mi-am dat seama cu ce diferenţe mari ne naştem.. suntem cu toţii oameni dar, atât de diferiţi ....propriile mele cuvinte le percep ca un strigat de durere … in dosul acestora nu pot ghici decât o disperata deznădejdie de viata...... pot ghici ,doar , ce întâmplare m-a făcut sa pot gandi asa..ca întotdeauna suntem in miezul intamplarilor si al manifestarilor ,orice am face si orice nu am face...poate neimpliniri pe plan sentimental ori cine stie, cele pe plan material au facut ca la un tanar in floarea varstei sa apara astfel de ganduri negre...universul material nu se dezice nicicum de acela imaterial, de existenta subtila ..asta m-a făcut ca, intr-o clipa de deznadejdie, sa tip tot raul din mine ... sa spun ca viata mea nu mai are nici un sens....m-am ales pe mine ca destinatar al descumpănirilor mele ......speranţa,dorinţa,bucuria,deznădejdea,aşteptarea si tot ce punem înăuntrul alegerilor noastre compun energia psihica pe care o investim in cel pe care Creatorul l-a ales,dar si in efectul alegerilor noastre...aşteptam de fiecare data cate un răspuns si ne incapatanam sa credem ca orice eveniment discordant nu este o întâmplare,un hazard ivit in colturi de realitate,ci, ca asta suntem noi.... mă tem ca de data asta prietenul meu s-a inselat din varii motive , din care înţeleg sa aleg doar doua....in primul rând nu trebuia sa-mi spună mie ca viata lui e , uneori, fara un sens anume pentru ca,eu sunt printre cei care cred cu tărie ca el are o menire bine definita pe lumea asta,un har ce , cu invidie trebuie sa recunosc , mi l-as fi dorit si eu…acea gândire profunda ce poate spune lucruri minunate ce par a fi aşa de simple dar care ascund in ele o întreaga înţelepciune......in al doilea rând, a crede ca viata noastra e ca o varza sub foile căreia putem descoperi parti bune sau parti viermănoase nu e decât un fel de -al nostru de a judeca lumea comod si de a nu ne asuma nici un fel de responsabilitati......viata e frumoasa pentru ca e o lupta continua ,nu trebuie sa câştigi toate bătăliile.......pune un pariu cu viata si încearcă sa-l câştigi.....dar pentru asta lupta…oricum, el câştiga nu numai bătăliile ci , si razboiul..
mi-ar fi făcut plăcere sa-i pot da mai multe sfaturi,insa , nu prea sunt eu in măsura sa pot face acest lucru.. am atât de puţine elemente cu care sa lucrez ...
....ce poate face un om singur,altceva, decât sa sufere ceea ce cugeta?!....

4 luni şi 4 zile

Citeam pe blogul unui bun prieten virtual că, a trebuit să aştepte 4 luni şi 4 zile , să primească un timid sărut de la cea pentru care oftase întreagă această perioadă…era pentru el .. Cel mai frumos cadou de Craciun ..lucru acesta, în sine , m-a emoţionat.. mi-am adus aminte că singura lecţie adevărata a vieţii noastre, lecţia ultima si esenţiala este - fără îndoiala - aceea a iubirii. …prin orice ni se întâmpla, suntem readuşi cu picioarele pe pământ si invătati sa... iubim. ..nu avem nimic altceva de urmărit, nimic altceva de făcut, nimic mai important si nimic mai însemnat decât sa iubim. …de indată ce uitam dragostea, intram in bucluc….de îndata ce nu mai gândim din dragoste pentru noi înşine si pentru cei din jurul nostru, experienţa vieţii se transforma intr-un invătător drastic si chiar violent….putem abandona orice in viata, dar nu iubirea…putem renunţa la lucruri, la bani, la reputaţie, chiar la o anumita morala sau la logica, dar - daca facem acestea pentru altceva decât pentru dragoste - ne vom confrunta cu acele consecinte ale alegerilor noastre….toate greşelile, toate erorile - începând de la cele mentale, prin care judecam sau ne autojudecăm - provin din percepţia ca noi suferim….că dragostea nu este prezenta….probabil că acel timid sărut a apărut exact când trebuia…ca o fatalitate…cursul vieţii ar fi putut fi altul dacă , acesta , ar fi fost la o lună şi 4 zile sau la 4 luni şi 5 zile…sau poate nu…până la urmă dragostea e o fatalitate…benefică…

scrisoare catre mine insumi

Orice ti s`ar intampla ,oricat de tragica ar parea o situatie ,ori o pierdere a vietii tale, nu dispera…asezate in genunchi intotdeauna ,dar nu in fata tristetii…nu in fata disperarii sa fii smerit…nu in fata pierderilor tale sa fii smerit…nu in fata pierderilor tale trebuie sa ajezi genunuchii,ca un invins…fii smerit in fata sperantei…inchina`te in fata intelegerii ,a noului ce se naste din fiecare suferinta a ta…multumeste`i durerii tale si incearca sa gasesti in umbra ei mesajul pe care ti-l transmite…stai in genunchi cat vrei mai mult dar nu pentru a dispera si pentru a gasi o victima,or un responsabil de ceeace ti se intampl ci,cauta dragoste peste tot…cauta dragostea in toate deprimarile tale..cauta lumina vietii in tot ce pierzi si in tot ce ti se daruieste….probabil numai in dragoste vei gasi mantuirea...daca nu in dragostea de altcineva,macar in dragostea de tine...macar aceasta stii ca nu te inseala niciodata...

aberatia anului 2007

Uneori ma gandesc ce mi s-ar intampla daca mi-as pierde facultatea de a iubi, de a ma solidariza cu aproapele prin binele pe care i l-as putea darui ...Un gest al mainii, o aplecare caracteristica a capului pe umarul drept, si, uneori, o inchidere indelungata a ploapelor - cu degetele cuprinzand fruntea calma, cu un zambet deschis avand o ciudata sclipire a ochilor in nu stiu ce culoare de ..interioara ironie...... la sfarsitul fiecarui an majoritatea oamenilor isi fac bilantul realizarilor/nerealizarilor, isi traseaza noi obiective, isi pun dorinte sperand ca noul an sa fie << unul mai bun>>... Anul 2007 e aproapede sfarsit....... va veni un altul..poate un pic mai bun...cine stie!?..Parafrazandu-l pe Malraux, anul 2008 va fi unul hotarator, sau nu va fi deloc...ce importanta are?....cati ani nu au fost fara importanta??...m`am simtit abandonat, bruscat, instrainat...Pentru barbatul care nu e capabil sa suporte umilinte, sa se vada respins si bruscat , nu exista limite in indrazneala.... El stie ca dispretul (indiferenta) femeii, adesea irational, capricios, absurd se poate transforma in ceva care sa semene cu contrariul lui. Si dupa multi ani de zile, o femeie se poate razgandi.... va trebui sa adopt tactica strutului cu filozofia sa solipsita: " "Var capul in pamant si lumea inconjuratoare nu mai exista"...nimicul..ca sa nu mai fie nimic..te simti deodata eliberat si o dulce senzatie de bine se prelinge pe langa tine...acum te poti remodela..in intunericul creeat in jurul tau te poti transforma in orice...esti plastelina propriului tau destin..simti ca nu mai stai in intuneric...sufletul tau se lumineaza..nu mai cazi in neant...cazi in sus... ma complac in tot felul de ganduri , gasind ca sunt victima unei crunte si crude nedreptati...oare d c imi merge asa de rau anul acesta?...d c a trebuit sa pierd ce`mi era mai drag si sa nu reusec sa gasesc inlocuitor?..nu vreau surogat...vreau esenta...nu`mi mai recunosc deloc firea mea cea vesela;din toate partile ma coplesesc necazurile cele mai grele si mai nebanuite...imi continuii drumul in viata , drumul meu greu in viata, si mi`am formulat obiectiile cele mai puternice impotriva unei samavonicii divine , aceea de a ma lasa pe mine sa ispasesc pacatele tuturor...imi placea sa zic ca de fapt destinul e Dumnezeu..acest destin /dumnezeu a varat un deget in itele vietii mele , si discret, doar in treacat, a incurcat putin firele...a ramas o urma iar in sufletul meu o rana...mi`a dat voie sa`mi continui drumul , daca se poate , in pace si liniste, dar am ramas cu o urma ce se casca haotic in orice parte as privi.....obsedat de acest gand...plin de teama si curiozitate voi incerca sa`mi continuii calea...sa`mi caut jumatatea...si daca aceasta nu exista inafara mea sa o descopar in mine...sa ma dedublez si sa devin...pereche...
va trebui sa`mi aleg aberatia anului 2007...singuratate...

decalogul lui gygyk

....cand cineva nu te lasa in pace,tu lasa-l fara replica!

e duminica dimineata...m-am trezit dupa un odihnitor somn ...cafea pe balcon cu gandul departe si in imaginea unui rasarit de soare sangeriu.. tomnatic ....trei dansuri simfonice de Serghei Rahmaninov...cu Andre Previn si London Simfony Orchestra...racoare , reconfortant,ca un martini cu ghiata sau un solo de vioara cu David Oistrah....senzatie de bine!!

cine cauta iubirea ideala doar cauta!


Dupa mult prea mult timp, dupa o superba vara, acum cand toate s-au schimbat, cand lumea pentru mine a luat o alta intorsatura , m-am trezit indragostit din nou….m-am intristat putin. …sa fie iar o poveste fara vreun final, nici macar inceputa, cu imagini diferite, cu rasturnari incredibile de situatii, conversatii cu o fiinta care inca de la inceput pare deosebita.??!!..

ma dor ochii din sufletul tau


Discutiile de aseara, cu Maria , mi-au dat cateva subiecte de meditatie....Cand ne intalnim cu cineva drag si ne indragostim, avem impresia ca intreg universul este de acord: intradevar, acum am vazut ca este asa ...mi-am dat seama ca am gresit atunci cand credeam ca numai daca ceva cat de mic este gresit nimic nu mai ramane…nici o placere din cele ce ti le -ai dorit,nici muzica ce ti se parea ca o auzi, nici macar savoarea inchipuita a dulcetii unor buze inca nesarutate dar inchipuite….

Sa-ti placa muzica clasică!!..


..iata un principiu ridicat de mine la rang de decalog…ma agatam de aceasta cerinta ca sa-mi vina mai usor sa spun , in anume situatii:NU!!
Imi dau seama acum, cand trec prin stari de mult uitate , cat de usor poate disparea frumusetea care se afla acolo acum catva timp in urma....aveam impresia ca totul imi spunea ca sunt gata sa iau o hotarare gresita…dar greselile sunt un mod de a actiona....am mai gresit odata cand cineva mi-a cerut sa-i fiu alaturi tot restul vietii,insa am refuzat si-mi pare rau… acum se pare ca e altfel: de atunci am inteles ca ,in imprejurarile cand nu exista un al doilea prilej,e mai bine sa accepti darurile pe care ti le ofera lumea….evident ca e riscant,dar sa traiesti o viata intreaga cu gandul ca putea fi si altfel,e chinuitor.

Daca e sa fiu credincios fata de cineva sau de ceva ,in primul rand trebuie sa-mi fiu fidel mie insami..

..daca e sa caut dragostea adevarata,mai intai trebuie sa ma satur de iubirile mediocre pe care le-am intalnit pana acum....putina mea experienta de viata m-a invatat ca nimeni nu e stapan pe nimic, totul e o iluzie...


cine a mai pierdut odata un lucru pe care il socotea garantat( ceea ce mi s-a intamplat de-atatea ori) invata pana la urma ca nimic nu-i apartine.....

..daca nimic nu-mi apartine,nu trebuie nici sa-mi pierd timpul ,batandu-mi capul cu lucruri care nu sunt ale mele;mai bine sa traiesc ca si cum astazi ar fi prima sau ultima zi din viata mea....In clipe de singuratate ma gandesc doar la viitoarea mea dragoste,simt nevoia sa ma conving ca asta se va intampla pentru ca de asta ma aflu aici pentru a-mi alege destinul....


dragostea inseamna risc..
... inseamna sa cazi si sa te ridici,inseamna alpinism,inseamna vointa de a ajunge in punctul tau cel mai inalt si de a te simti nemultumit si nelinistit cand nu reusesti sa o faci....



..ma las prins in jocul vietii si a dragostei ...

…..dupa ce s-a rostit aceasta fraza ,am simtit o mare temere...mi s-a intamplat unul din cele mai groaznice lucruri care se pot intampla in viata unui om: sa simt ca mor!...eram ingrozitor de obosit din cauza mortii mele...a mortii din iubire!!....am simtit cum imi curge prin crestet pulberea si cenusa trecutului:orbirea,greselile;inceputul divin,desfasurare inselatoare,deznodamantul hidos...aflarea acestor cuvinte m-au facut sa zac in mine insumi,daramat de gandul ca asta e doar inceputul,ca mi se pregateste o boala a sufletului mult mai grea si mai trista...sufeream din nou!!..da, sufeream de iubire!!
… dupa aproape doua saptamani de cand o stiu pe Maria , mi-am dat seama ca acesta e adevarul cel mai cutremurator: certitudinea iubirii...


...singur in iubirea mea..
...ratacit in iubirea mea,ma plimb prin ea cu pasi sovaitori,golit de gand si de putere.....prins in plasa propriei iubiri...iata propozitia care ma descrie perfect...si totusi , de ce realitatea e o mare eroare virtuala?


Oricum, prefer un virtual nefericit decat un real plin de regrete…..

gygyk - latin vizigotizat

...fiecare zi creaza premiza existentei unui moment memorabil, unic. .... am avut shansa, in sfarsit , sa vad viena.. (eram chiar invidios pe http://alexbrie.net/ de vizitele atat de dese la viena) ...Nu m-a fascinat intr-atat de mult spectacolul oferit de cladiri, masini , bodegi cu seri vieneze.. showul in sine, cat atmosfera creata de locuitori.... mi s-a parut ca oamenii sunt tristi ca mozart nu mai exista, insa pe de alta parte erau bucurosi si mandri ca sunt conationalii lui si au posibilitatea sa ofere spectacole zilnice in favoarea acestuia... era o tristete benefica si vesela, in acelasi timp, daca asa ceva exista... mergand pe stazile orasului simteam ca-mi curge-n vine sange de... latin vizigotizat ...nu chiar atat de mult incat sa-mi spun ca daca as avea un fiu mi-ar placea sa il cheme mozart...da` daca ar fi ca el, l`ar putea chema oricum.. mi`am dat seama ca vienezii nu`l pot uita si nu-l vor uita. ...sunt constienti ca nu merita onoare cei ce-si uita idolii. ..de altfel, nu merita nimic cei ce pur si simplu uita.... lumea uita, oamenii nu... Din scurtul meu periplu pe meleagurile astea cu siguranta mozart imi va ramane intiparit in memorie..i`am admirat indotdeauna muzica...acum ii admir si originile ..Singura dezamagire , ca sa zic asa, e faptul ca desi am strabatut viena dintr`un colt in altul nici un vienez nu mi-a solicitat vreun autograf...
Marii...pisalogi: Proust, Thomas Mann, Joyce, ..Gygyk.. .nici nu-i nevoie sa-i citesti; declari numai ca sunt foarte mari. ...ai obiectii? ...te-ai descalificat; nu ti se mai acorda statutul de intelectual rafinat; esti considerat drept un incurabil troglodit.... Cu un eroism impresionant, un admirabil amic a citit Ulisele lui Joyce din scoarta`n scoarta , numai pentru a-l verifica pe un admirator fanatic, dupa care , toti cei care nu reusesc sa-l citeasca, sunt niste idioti. ..s-a adeverit ca el insusi nu-l citise.... Era doar un admirator dezinteresat.. si prost..

ma tem si de cel care a citit si o singura carte

un intelept spunea candva ca e bine sa te temi si de cel care a citit si o singura carte...ca te poate da oricand la`ntors...

...carti citite de mine de la 17 iulie incoa...

pascal bruckner-iubirea fata de aproapele
hesse- narcis si gura - de - aur
marcia marchez-dragostea in vremea de holera...neterminata :)
pascal bruckner-care dintre noi la nascocit pe celalalt
pascal bruckner-hotii de frumusete
hesse- lupul de stepa
pascal bruckner-luni de fiere
pascal bruckner-capcaunii anonimi
am inceput hesse- jocul cu margele de sticla...
....parafrazandul pe marele filozof, pot spune...ma tem de cel care citeste un anume gen de carti..........cunoscatorii stiu de ce...:)

...sala graffard...

.......Inca de copil, omul iese in intampinarea mortii…!!!..
...incercam sa uit acea usoara stare de temere ce de obste o ai in fata mortii cand,citind mesajul primit de la talentatul meu prieten virtual http://alexbrie.net/myblog/words/1624/cartea-sfarsitului-lumii/#more-1624 , fara sa vreau ,mi`am adus aminte de un album de arta franceza de la sf.sec xix...un mic tablou al lui jean beraud mi-a atras atentia intr-un chip ciudat..e intitulat <sala graffard>...e vorba de o intrunire publica unde se vad creieri fumegand odata cu pipele si lampile ce-i inconjoara...scena pare a lua o turnura comica prin aparitia unui omulet, chel, cu un cap mai mare dacat el tot,cu umerii cazuti,care sta la o masa de lucru,infasurat in fular...e atat de adevararat si de profund comicul acestui tablou tocmai prin personajul care lipseste, dar a carui prezenta e omniprezenta...moartea...……..ne nastem pentru a muri!! ,un adevar de care fiecare din noi incearca sa uite si sa creada ca niciodata nu-i va fi partas...insa obsesia de a medita asupra acestui lucru e tocmai pricina tuturor suferintelor noastre...e ca un rau necesar care, daca nu ar exista , nu ar exista nici fericirea...sa traiesti amuzandu-te cu moartea.!!..pana la urma asta-i menirea noastra pe pamant....in ce ma priveste , cred in nemurirea sufletului...e frumos sa te astepti la un asemenea risc,...sa te incalzeasca o asemenea speranta. ...intr`o zi voi muri .!!!....iata un fapt absolut sigur sunt momente in care aceasta evidenta te lasa intr`o adevarata perplexitate...cum adik? intr`o zi , carcasa care sunt yo ma va abandona misterios ??..ceea ce numesc cu atata drag sufletu` meu se va risipi si incet voi incepe sa ma surp nestiutor in neant?...sa ma destram de toate componentele mele ?...probabil voi mai trai o perioada in memoria celor ce ma cunosc iar dupa aceea...voi dispare cu totul...acum okii mei inghit lacom imagini , ascult incantat sunete de afara...simt mirosul lumii in proprile`mi nari...lumea navaleste in aceasta cutie de rezonanta care sunt yo iar dupa aia sa nu mai existe nimik?...miliarde de oameni inaintea mea....miliarde dupa mine...omenirea curge.!!..ce nebunie..!!.….cum ar fi viata fara moarte?..cred ca , de deznadejdie zilnic am incerca sa ne omoram......viata e scurta ,dar plictiseala cotidiana o lungeste si cred ca nici o viata nu-i destul de scurta pentru ca plictisul sa nu-si gaseasca locul in ea..... am privit astazi clipe in sir pe geam,bucuranu-ma, dar m-am plictisit.....am citit cateva pagini dintr-o carte ...dar a intervenit acelas plictis a tot prezent, am incercat sa ma gandesc departe, la cine stie ce ,dar imaginatia imi era prea saraca,asa ca ...m-am plictisit.……cu cat ma gandesc mai mult la viata mea,cu atat mai mult mi se intareste credinta ca judecatorii supremi ai acesteia nu pot fi decat ironia si mila:...una zimbind imi face viata placuta iar cealalta ,plangand, mi-o face sacra...... caci cum as putea intelege acea ironie a sortii de a fi acum in fata calculatorului si de a-mi desfasura gandurile .??..si de ce as avea parte oare decat de o binecuvantata mila……???……..dar nu avem ce face si, trebuie sa facem loc in viata noastra si hazardului......hazardul este in definitiv,dumnezeu!!!….cel care ne conduce pe drumul numai de el stiut incepand de mici ..si pana la intampinarea mortii . …………ma las coplesit de frumusetea acestei dupa`amieze si dintr`o data aceasta frumusete ma deprima...nu` mi ramane decat mirarea...eterna mirare ca exist...!!!......


.......a murit preafericitul teoctist..!!...shi oamenii mari mor, nu`i asa??

bacoveniana...

....intotdeauna am avut nostalgia timpului in care nu m`am nascut...
.....mai intai traieste shi apoi intelegi...ce instanta implacabila ne judeca in existenta noastra prenatala si rosteste un dur apel?...condamnat la viata.!!!..o zi, un an ,treizeci , saizeci, optzeci si doi de ani...dupa gravitatea unui text de lege nestiut...si paradoxal....ajungi sa`ti iubesti condamnarea...de fapt, nimeni nu hotaraste nimik in propria`i viata..totul e doar o inlantuire de intamplari intr`o logica mecanica si pur formala, ca sa zic asa, dar al carui rezultat merge din determinare in determinare, ca sa ne intaorcem , la sfarsit, in acelasi neant...viata ar trebui privita ca si cand ai fi pe moarte...nu ca sa inveti sa mori, ci, ca sa inveti sa traiesti......e seara.. trecut de 10 noaptea...pe vechea strada 6 martie , incerc sa caut ceva din fostul aer bacovenian al orasului...am ajuns la un rand de case, insiruite in stil vagon...o curte ingramadita de un gard al unei vile nou construite, mai pastreaza ceva din vechiul oras...caldura insuportabila din cursul zilei nu a stins de tot mirosul dulce si imbietor al unor tufe de regina noptii...o fereastra deschisa...privesc inautru ca un lotru si incerc sa descopar o alta lume , lume care mi`a incantat copilaria...mobila groaie , scorojita..un pat dublu, ce cu siguranta are arcurile rupte...o masa ovala in mijlocul camerei acoperita de o fatza de masa persana, de plus...pe pereti tablouri cu flori mari si nelipsitul tabloul unei fete cu tatele goale..intr`un colt, un trepied, cu un mileu deasupra ,sustinea cu mandrie un ghiveci de violete de parma...am regasit , cu nostalgie atmosfera din casa matusei mele, unde cu drag imi petreceam vacantele de vara...ce faci ma , catzi la casele oamenilor?..te uiti dupa femei?..misca d`aici ca t`oi trage una de nu te vezi..!!.un vajnic aparator al etniei rrome iesi de dupa poarta si striga , amenintator la mine...am zis ceva drept scuza...suna a confuzie...si am intins`o imediat inspre oras...parca asmutiti de stapanul casei, o droaie de caini negri si fiorosi incepu a ma latra si se tot tineu dupa mine...eram insa fericit...cateva franturi , in fata occhilor si o intreaga lume imi reveni in memorie..imi e dor de vechiul oras...de parfumul sau provincial...de doamne cu palarie si domni ce isi duceau cu decenta traiul...de acea lume cosmopolita care avea un rang si nu se pierdea in banalitate...orice lucru isi avea importanta lui, ridicat la rangul de principiu...vremurile sau schimbat...am devenit altceva...spirit de competitie?..da, avem si noi, nu zic nu.....nu toti, adevarat...majoritatea dintre noi nu incearca sa iasa in fata facand ceva pentru ei ci facandu`le altora...pentru ei nu este important unde vrem sa ajungem sau ce vrem sa facem...mai important este sa nu faca ceilalti...vorba aia ; sa moara si capra vecinului...mai nou se doreste sa moara si vecinul...jalnic.........
......intotdeauna am avut nostalgia timpului in care nu m`am nascut...oare ,de traiam pe vremea lui bacovia, eram mai fericit??...

yo...batrana...romania...

...caldura verii ma molessete ...ma indeamna sa fiu ..plictisit...ma predispune la leneveala ..imi vine doar sa zac , sa nu fac absolut nimic....daca as putea mi`as struni toate pornirrile..as 'inchide gazu' si as sta in pat si as citi...apropo, mi`a promis cineva o carte...mi`s curios cu ce stare de spirit o voi citi...
...aceasi cladura averii ma face sa fiu patetic..melodramatic si teatral...intr`un cuvant fals...stiu pe cineva(CM) care mi`ar zice de la obraz ca asta e de fapt starea mea continua...stiu si yo?..e posibil..in schimb stiu ca`mi place sa ma joc , sa studiez reactii ....si totusi, ma intreb ..voi reusi sa daram puzderia de masti , butaforiile si recuzita?...mi s`a intamplat adesea sa fiu perceput ca fiind superficial ,nesimtit sau insensibil pentru ca parasesc in cele mai nepotrivite momente registrul grav in favoarea unei glume mai mult sau mai putin reusite...am invatat deja sa`mi controlez ...mastile ...cred ca e un mecanism de autoaparare...yo, cel interior sunt pastrat doar pentru crizele ' de meditatie si introspectie , restul e doar amuzament..asa ..pentru picanterie...ma enerveaza ca nu sunt prea entuziasmat...regatul meu pentru un ..chil de entuziasm...si revin la acel blestem chinezesc...sa ai parte de vremuri interesante...!!!
...o intamplare de acum cateva zile bune in urma m`a dat de tot peste cap...romanul nu se dezminte in nicio situatie...era dimineata..in fata unei agentii, din fata ateneului ...asteptam sa vine sefu` cu care tocmai discutasem ptr un bilet intr`o excursie...pe langa mine trece o batrana insotita de un gardian public ...ea, usor senila..aplecata de coloana pe o parte ii tot explica vasnicului gardian-de altfel , rotovei , mic de statura si cu o privire vicleana- cum ca un tip a venit sa`i taie niste arbusti din fata blocului, pentru a`si construi un garaj..mania ei era potolita, a unei femei ce probabil educase multi oameni la viata ei......mi`a zis , domnule gardian sa`mi vad de treaba mea, ca el daca vrea tot taie copacii aceea...spuneti si dvs, e posibil asa ceva?...micutul gardian, rotofei o privi cu o prefacuta condescenta...lasa`ti doamna , chiar credeti ca face ce vrea el!?..avem noi metode al impeiedeca...cei doi se indepartau, batrana tot explicandu`i fapta urata a vecinului cu un ton care nu dorea sa deranjeze ...micul gardian ii dadea asigurari ca totul va fi bine...sefu` agentiei mele intarzia.....dupa un sfert de ora, academic,de asteptare, am plecat usor spre servici... semaforul de la ateneu...il zaresc din nou pe micutul gardian..de data asta cu un tip inalt , cu burta,bine imbracat ..cu pantaloni albi si tricou de firma...trecura amandoi pe langa mine...gardianu: si dao`ncolo de baba..chiar credeti ca ne luam dupa ea...faceti`va treaba...pentru cateva nuiele sa nu ....n`am mai inteles ce a zis..imi vena sa`l strang de gat...am plecat descumpanit mai departe...mi`am dat seama ca istoria noastra , a romanilor, nu este decat o succesiune de erori corectata prin alte erori...asa suntem noi...puritanismul batranii il explic mai degraba printr`un sentiment rar de frustrare decat printr`o credinta de comportament...neputinta ei s`a metamorfozat, consolator, in virtute...razboiul dintre ea si micul gardian verssus micul patron este lipsit de sens...nu-mi vine in gand decat o singura replica, un sens dat vorbei; vai de tara asta frumoasa, pacat ca e locuita....
am uitat istorie...poate sa`mi zica si mie cineva...de fapt , ce a fost la 23 august `44?

reverie

.....am fost la tara .....un loc unde esti indemnat la reverie sau, cand ai cu cine, sa faci putina dragoste....m`am gandit de multe ori ca oamenii s`au nascut ca urmare a unor reverii imbinate cu sex...cu mult sex...a plouat zilele acestea si cred ca s`au facut ciuperci... is la tara...a fi rupt de lume poate fi extrem de placut ..periculos de placut si , atat de multumit incat nu`ti mai doresti nimk altceva... e seara...stau intins pe un sezlong vechi ,ars de soare...decolorat...priveam cerul....portolacii, sau cum s`or fi numind ei , isi inchisese florile...alte flori pleostite de caldura de peste zi .... zorelele se intinsera pana sus , spre stresina si asteptau diminetile pentru a`si dischide corola de un albastru spalacit...pe dealul din spatele casei o tzigancusa , la prasit , canta taraganat da ` patimas prin colbul ce i se ridica din sapa...acelasi fluture care studiase florile sistematic, pare resemnat..(..prea tarziu, noi am inchis!! par sa spuna acestea.)..isi indrepta atentia spre becul din spatele bucatariei si cu o ciuda nebuna se incapatana sa intre `n el ....apar din senin cateva vrabii la firimiturile aruncate in curte...puiul de gaina pe care il botezasem oligofrenul Oli- deoarece constatasem ca exista si pui cu fata de imbecil - lipseste. ...pe unde o fi hoinarind?..nu aparuse la obisnuita cina...tziganca a amutit..incercam sa`i vad conturul prin amurgul ce se lasase tot mai mult...din padure revin oamenii cu traisti in care nu stiu daca gasisera ciuperci...inca o seara culcata pentru bietii oameni cu burta goala ....singuratici...fara nicio pereche...e prea mult...si perechi si cu cosurile pline?!!...oare unde ma trezeam...doar suntem in romania, totusi....casetofonul, cu un clic imi anunta ca s`a terminat banda....o caseta veche, cu valsuri din alte timpuri...scenele si personajele de pe ulita dispar si ele instantaneu, in negura noptii...cine stie cand vor mai invia.?...viata la tara m`ar tampi...


....am revenit in jungla de asfalt cu aceeasi senzatie tampita a singuratatii....senzatie deloc placuta....de la o anumita limita , orice viatza intra in umbra misterului...limitele cumplite ale dialogului dispar...pe ce clapa sa apesi cand vezi ca in fatza ta viata se inchide in cotloane doar de ea stiute??...sau nestiute?...si e, dureros....fiecare se retrage in singuratea lui...paradis ratat...

Pascal Bruckner vs guy de maupassant ; cristian vs George Duroy ............

….stiindu`ca sunt intr`o perioada erotica zero…relativa..:), bunul si talentatul meu prieten ,ady ( http://blogulucoca.blogspot.com/.....), mi`a pus in mana cateva carti...si, cum puteam incepe altfel lectura decat cu 'iubirea pentru aproapele " de pascal bruckner??...descopeream lucruri noi...tajmahal`ul din mine se darama, caramida cu caramida...cu fiecare pagina intoarsa imi simteam degetele tot mai cleioase si mai umede...ma trezeam intarziat cu acestea intre buze, atunci cand trebuia sa dau pagina mai departe...incetu` cu incetu` deveneam obsesiv de ...obsedat....descoperiam un bel-ami al timpurilor moderne... George Duroy se metamorfozase in cristian...romantismul disparuse, devenise anacronic si ciudat, juisase pana la sangerare intre piciorele lumii moderne...chanjismul sa devina politica de stat iar in fiece zi sa fie cate`o revolutie `68.!!..traisca libertatea sexului....!!....lozinci pe toate gardurile < ti`am puso!!>....iar aritmetica elementara sa nu aiba decat un singur numar..69…..... mi`am dat seama ca lumea contemporana se confrunta cu un fenomen straniu...pe de o parte isi afiseaza nurii pe toate gardurile iar pe de alta parte traieste o stare de inhibitie dusa la extrem ....materialul erotic ce inunda pietele lumii este semn de mare confuzie emotionala ...libertatea sexuala a captat aura de desfrau , pe cand inhibitia a juns sa sa fie ridicata`n slavi....in lumnile rampei , lumea se dezbraca pana ajunge in costumul evei ...nu putem sa condamnam aceste manifestari , pentru ca suntem parte din ele, sau sa ne dezicem de goliciunea lumii , de erotismul ei exarcerbat, pentru ca`i suntem parte integranta....citindu`l cu atata infocare pe bruckner mi`am dat seama ca oamenii adora sa priveasca nudurile...sa li se vorbeasca de sexualitatea grosolana si sa o invesmanteze in haine de mit...accepta doar mitul imbracat ..lumea , cu cat mai dezgolita, cu atat mai bine...apostolii ziceau ca fara dragoste nimic nu e ...pascal bruckner ne transmite altceva....fara sexualitate, pamantul ar fi pustiu...sa nu legi iubirea de sex.!!..ar fi singura porunca a lumii moderne...cu catva timp in urma priveam curios la gayfest...acu` mi dau seama ce`i mana pe ei in lupta...maladiile sexuale nu exista pentru ca`i prea multa iubire, ci, pentru ca`i prea putina....

la semafor...o lumina galbena intermitenta...palpaia spasmodic, transmitandu-mi usoara stare de neliniste ...era trecut de miezul noptii...in parcarea din spatele casei de cultura ajunsesem prea devreme...asteptam autocarul...din spatele unor masini aparu un cersetor...om stilat dupa vorba , imi ceru o tigara...."..imi pare rau, da`nu fumez!!.".....se scuza politicos si dadu sa plece...mi-am adus aminte ca cinevEA , imi lasase in masina un pachet de tigari mentolate....Am scos pachetul..am vazut ca mai erau vreo 5-6 tigari si i le-am oferit pe toate....cersetorul ma refuza respectuos , zicandu-mi:"domnule, eu v-am cerut o tigara...nu-mi oferiti mai mult decat sunt dispus s`accept...".....nu l-a interesat ca era placerea mea sa`i ofer acele tigari...
...ne`am asezat langa bordura si am povestit....<...... lumina galbena a semaforul palpaia in continuare intermitent si spasmodic, accentuandu-mi starea de neliniste in care ma aflam.....>.......am descoperit ca cersetorul e un fost inginer care a renuntat sa mai spere.....pierduse tot si refuza sa viseze ca intr-o buna zi s`ar putea sa se ridice din nou...acum e la azil, singur cu gandurile sale ...pana la urma imi fuma tot pachetul...la despartire mi`a zis:" vezi ?...ti`am fumat toate tigarile , ai stiut sa mi le oferi"...si`mi intinse mana...o mana de suflet curat...
.....ciudata intamplare mi`a adus in minte un alt episod , cand am fost la ai mei, la tara...
..un vecin , un coleg de generatie,ma intalni pe strada, imi strange mana shi ma priveste `n oki c`un zambet amical si inocent...imi zice pe un ton cinic si linistit.."....in sfarsit , am scapat de cainele vecinului...l`am otravit!!."...A OMORAT UN CAINE ,urmarind , impasibil,cu privirea, zvarcolirile agoniei...ma spal, de atunci, indelung pe maini...dar cum sa ma spal de privirea lui amicala si inocenta....??
........................................................................................................

...la semafor...aceeasi lumina galbena si intermitenta...

la semafor...bicicleta...blestemul chinezesc...

....vanzoleala si caldura mare pe strada....
.... la semafor, incep sa numar secundele...din cauza caldurii imi dau seama ca acestea se scurg mai greu...70...69 si tre` sferturi...69 si juma...69 s`un sfert...langa mine un baciuc( mirosea a oaie:)...)"...caldura mare!!...imi zice...da!...ii raspund aproape monosilabic...(...caldure mare, mon cher!!...imi zic in gand...mare nenea iancu asta!!!) ...secundele se scurg la fel de greu...49 si tre` sferturi...49 si juma...49 s`un sfert... caldura imi desleaga curiozitatea ...de unde sunteti?...Din ........(sic!!)....is cu urda in piata, la vanzare...nu cumperi?? imi zice mandru.....ma scarpin incurcat in cap....dau cu okii de-o bicicleta, Tohan, piesa de muzeu cu volan in loc de ghidon......imi exprim mirarea...aflu de la baciuc ca volanul il are de la un tractorist, Mihalache....."Cine e acel Mihalache?" il intreb. ....uluit si suparat parca, imi zice: "cum cine?.... fratele primarului!"....Ii zic zambind: "E normal sa se stie c-aveti cea mai buna urda din piatza nicidecum cine e acel Mihalache" Se lumineaza la fatza si vrea sa zica ceva ,semaforul ajunge la 1 sec si trei sferturi...e verde... ...Il las pe batran zambind sa treaca strada....un batran probabil senil, insa o persoana mandra de ceea ce are si ceea ce face......
.......Un vechi blestem chinezesc spune: "Sa ai parte de vremuri interesante!" ...singurul lucru de care ma pot plange in acest moment este ca am o viata plictisitoare. ....monotona mai degraba. ...nu pot sta noaptea cu geamul deschis ca misuna tantarii, vecinul de peste drum asculta concerte cu Irina Loghin, Benone Sinulescu si Maria Ciobanu .....e ungur si e in extaz si in betie perpetua..(....o fi semanand muzica populara romaneasca cu ceardashu?) .......ciudata viata asta. ......dragostea e si mai si.

....N-am inteles de ce e considerat blestem "urarea" aia chinezeasca?... Pana aflu, imi doresc s-am parte de "vremuri interesante"...

........la semafor, incep sa numar din nou... 70...69 s`un sfert...69 si juma...69 si trei sferturi...

Cu eterna mirare....

Cu eterna mirare ca exist si ma suportati inca .......
....barbatii, in general , au o viatza monotona..... pe la 14 ani isi doresc o prietena ..... pe la 16 au o prietena dar nu se simt atrasi fizic de ea ci , doar sexual. ...pe la 20, au parte de-o femeie foarte senzuala, insa sensibila. ...la cea mai mica neintelegere plange si ameninta ca se sinucide. ....realizeaza ca au nevoie de o femeie echilibrata cu un carater stabil. ...la 25 de ani cunosti o astfel de femeie.....din pacate , sunt previzibile si te plictisesti repede. ......la 30 de ani cunosti o femeie foarte temperamentala.....vorbeste mult si cu patos, sare de la un subiect la altul si e cam certareata de felul ei. ....realizezi ca nu tzii pasul cu ea. ...intelegi ca ai nevoie de o femeie inteligenta cu caracter puternic, care stie ce vrea si stie cum sa-si realizeze dorintele. ...posibil s-o gasesti= casatorie. ...urmeaza divortul si ea pleaca cu tot ce ai. .....de la 40 de ani , cauti femei....iar ele continua sa se......emancipeze......

semaforul...

....toate lucrurile importante mi se intampla la semaforul de la orizont..




...la semafor, doi tineri....Imbratishati.....Ea il priveste-n ochi si-l intreaba:"Nu-i asa ca-s sexy?"....El, se uita la ea c-o mina serioasa si-i raspunde pe un ton..suspect de grav: "Da"...Un "da" care-o face sa radieze de bucurie.. ...


...la semafor aud o tipa spunandu-i "jumatatii" ei:"fugi si ia hartie igienica". ...Tipul o zbugheste-n magazinul turcului.... Revine mandru cu cateva suluri de hartie petrecute printr-o sfoara....Le agita triumfator.....Pare extaziat de aceasta realizare..... Isi petrece sfoara dupa umar, o cuprinde pe tipa de mijloc si-si continua fericiti drumul.... Mirific.... Cand iubesti pana si niste suluri de hartie igienica te pot face fericit. .. Sunt atatea momente de trait. Nu e nimic etern. Apreciez prezentul cu momentele lui, care se intampla de la sine.Insa imi place sa fiu surprins....nu suport banalitatea, rigiditatea si mai ales regulile......imi doream mai demult sa am momentele mele de singuratate, acum am singuratatea si imi e teama de ea.... Imi dau seama ca bucuria seamana cu un melc, in timp ce tristetea sau amaraciunea este un cal de curse naravas....

...blonde...brunete...caractere...

M-am trezit zambind......e sambata si soare.. incantator. ...In fiecare dimineatza, o blonda savuroasa asheaza un mic panou publicitar pe un trepied. Zambesc, spunandu-mi c-are .. dexteritate. ....Ma ofer s-o ajut, initiativa primita cu-n zambet ..incurajator, timid, surprins si luminos totodata. La un moment dat ii zic: "Ce mishto ca e trepied, macar nu schioapata..."(ce`mi veni??).. "Da" zice ea si continua: " E facut ca lumea, masa mea din birou insa e veche, intotdeauna trebuie sa-i pun ceva sub unul din picioare, altfel e schioapa". Sunt buimacit, schitez un zambet si-i zic: "Are 4 picioare, d-aia.."....Urmeaza un sir lung cu "argumente" in care-mi explica teoreia mesei cu patru picioare: avantaje si dezavantaje......da` cine o asculta?... Ma tinea de vorba, banalitati.... Saracul Euclide.. geometria nu e facuta pentru blonde.. sau incantatoarea blonda avusese viroza respiratorie si a lipsit de la orele de geometrie!?..cine poate sti?.... Una din dilemele vietii,fara importantza insa... O opresc cu-n: "Sunteti minunata" .Ma scuz, spunandu-i ca trebuie sa plec.. .. Ma intorc spre semaforul de la "orizont"si neatent dau sa trec ...o mashina superba, in dreapta, o dama bruneta intr-o "carcasa" pe masura mashinii."Sarutmana" ...scuze!! ii zic si continui: " E pana la roata din spate " - roata era "jos", nu glumeam -. Ea isi miceshte okii si-mi zice cu-n ton de tzatza: "Te bag in p**** ma-ti, vezi pe un` mergi..". ..Minunat!!, imi zic in sine, domnishoarei blonde ii schioapata masa, asteia caracterul"....Isi da ochii peste cap, si pleaca in tromba cu caroseria pe`o parte.......mi`ar fi placut sa ma uit dupa ea, da` m-a plictisit si chiar mai mult decat atat. Iata grotescul la romani... ... Daca as fi pus in situatia de a alege prostia sau lipsa de bun simt, as...merge pe mana blondei ce`i schioapata masa...e mai previzibilasi o poti oricand..
Faptul ca personajele-s femei, nu e decat o pura intamplare.....cred ......
....si da, e sambata, e frumos afara..Viatza e frumoasa.....

....prostia omeneasca....

in "Prostia omeneasca" Creanga formuleaza un complex…… proastele care plang infricoshate de eventuala cadere a drobului de sare , sufera de acest complex…… m-ai pe inteles , s-ar zice: "a avea complexul drobului de sare"….. foarte frecvent acest complex si, cand te gandesti, la cat de mult ii paralizeaza ii paralizeaza pe unii….. Cat despre leneshul care pretinde posmagii muietzi - "Da` muietzi is posmajii?" - ridica lenea, constincios, la sublimul sacrificiu de sine... Creanga e pe merit roman.... Emigra-m-as!.
.....am descoperit un forum local si am fost invitati cu surle si trambite sa scriem la acesta…intelesesem acest lucru ca pe ceva foarte misto unde un moderator stie sa`ti canalizeze gandurile iar tu sa te exteriorizezi…si uite asa am ajuns sa lucrez cu un administrator…dar totul daduse gres...pe langa vanzari adidass, celulare furate si obscenitati ca la usa cortului:nimik...si iata ca, am ajuns sa afirm: conditzia necesara si, probabil, suficienta ca sa fi declarat "batut in cap" sau tampit este sa fii administratorde forum.... Varianta la expresii de genul: "Esti batut in cap, nu intelegi?" sau "Esti turc, nu intelegi?" este una mult mai comoda: "Esti administratot de forum?"....Intamplatoare sa fie oare aceatsta "simbioza" -batut in cap turc –administrator.? .....
Multumesc celor care ma indeamna sa scriu o carte…si sa nu raman cu datorii le recomand si eu cu incredere:cititi si voi macar o carte!!!

.....net, iubire,impliniri...

............in general, barbatii se indragostesc de ce vad, iar femeile de ce aud......
o femeie se poate indragosti pe net de un barbat pt ca acesta a stiut sa-i suceasca mintile, pt ea nu conteaza cum arata , cat timp el stie s-o faca sa se simta unica.......barbatul, in schimb, mai greu se poate indragosti de o femeie pe care nu a vazut-o , asta datorita faptului ca pt el conteaza imaginea foarte mult asa cum pentru femeie conteaza cum gandeste barbatul......dar totusi se poate intampla.... o explicatie ar fi faptul ca acel barbat ii mai sensibil sau stie sa aprecieze o femeie si dupa cum aceasta gandeste nu numai dupa cum arata. ...cat despre alegere...hmmm.!!!..nici cand cei doi s-au cunoscut intr-un loc real nu-si dau seama daca e o alegere buna sau nu...asta numai timpul petrecut impreuna poate sa decida.
se cam zice ca barbatii au inteligenta si cauta frumusetea iar femeile au frumusetea si cauta inteligenta... nu sunt de acord cu asta.......imi dau seama ca exista si femei mult mai inteligente decat unii barbati, si barbati mult mai frumosi decat unele femei .... cred ca pentru a iubi pe cineva aspectul fizic conteaza mai putin. .....daca o fata arata bine dar , ca si caracter este incompatibila, ai dat-o in bara....si, oricumde greu ar fi pe net poti afla anumite aspecte ale personalitatii unuia sau altuia,pentru ca exista acea nevoie de destainuire a secretelor...si daca acestea sunt comune cred ca apare si dragostea. ...daca te uiti doar la aparente...nush unde draq ajungi...asa ca: pe net fratilor!!

...cogito ergo sum!!!...

...cogito ergo sum!!!...cuget ,deci exist!!...mare frantuzul asta!! ...dar, oare, poate fi asta o filozofie de viata?...poate gandirea noastra sa depaseasca limitele banalului si sa ne ridice pe culmile inalte ale spiritului uman?..sentimentele noastre cele mai infocate si mai tandre sunt ranite sau mor in fuga gandului...gandirea profunda ne slabeste admiratia, luindu`i alimentele sale firesti:surpriza si mirarea: ne anihileaza iubirea si frumoasele ei nebunii, ne zdruncina credinta si speranta, despoaie de flori si de frunze toate inocentele noastre...ar trebui sa facem loc mai mult hazardului...in definitiv , hazardul este ,Dumnezeu.... cineva spunea ca ceea ce da farmec gandirii umane este nelinistea...si daca stau bine si ma gandesc,asa e....o inteligenta fara pic de anxietate fie te irita fie te nelinisteste...si pana la urma....CUGET,DECI EXIST!!!

uitarea...

…binecuvantat este omul care uita de sine si nu acela care vrea sa uite, nici acela caruia i se face frica de uitare…a uita de sine inseamna a intra intr-o relatie intuitiva, puternica, intr-o relatie autentica si limpede cu spiritul…nu privesti in trecut pentru a nu gasi in viitor lucrul spre care privesti..si astfel ,uitarea de sine devine ca o binecuvantare…trebuie sa uitam uneori de noi pentru a nu ne speria de ce vedem inauntrul nostru.....pare paradoxal,dar uitarea de sine te vindeca de durerile din trecut si, prin aceasta, te invita intr-un viitor fara de aceste dureri…dar,cand, fara motiv uiti de altii,ce binecuvantare ti se mai cuvine ??…cand , fara motiv , rupi relatii ce au construit vise, idealuri, sentimente…poate ca in cele 10 porunci ar trebui sa existe si una despre uitare…A NU UITA DE ALTII !!…apriga porunca !!…cati ar mai trece apoi portile raiului cu o astfel de porunca ??…pe de o parte ne plangem de singuratate, pe de alta ne zdrobim capetele s`o avem…sau poate nu..asa ca trebuie sa nu privim uitarea ca pe o binecuvantare...sau poate nu...!!!