raceala!!

Imi iubesc trupul cand functioneaza perfect....il urasc atunci cand ma tradeaza. ...."Huo, cadavru infect!!" strig acum la el, dardaind prada unei gripe febrile. .....Of, umilintele la care ne supune uneori trupul nostru...: sinistra pedagogie a mortii, tot mai..pisaloaga. :(

Karel Mark Chichon versus luc & gabriel

........da, am inteles sensul vorbelor zise de zidurile de la Auschwitz: Arbeicht Macht Frei!!…dupa concertul din seara aceasta de la Ateneul local , mi-am dat seama ca numai munca adevarata te poate elibera…ca poti transmite altora ceea ce talentul si Dumnezeu ti-a dat …dar si o munca sustinuta…
Karel Mark Chichon - acest magnific maestru vrajitor , care, nu stiu prin ce intamplare fericita, tot poposeste in urbea mea bacoveniana , incantadu-ne, ametindu-ne, aducandu-ne in acea stare de transa de preot budhist...
Karel Mark Chichon – acea stare a omului care nu iubeste trupul, ci o anumita notiune a spiritului, asa cum o vasta macheta in miniatura a intregului vast glob pamantesc poate sta pe nasul unei foci dresate…
Karel Mark Chichon - acest barbat la care poti visa, care iubeste nu ideea „incestului „ pe care nu are cum sa-l savarseasca niciodata ci o anumita notiune prezbeteriana a pedepsei vesnice a acestui pacat…
Karel Mark Chichon - il priviam cum curge pe scena... ii vedeam crestele si adanciturile statice in timp ce se formau atunci cand trecea de la o nota la alta...de la un pasaj la altul...de la o miscare armonica la alta... un model neschimbat de apa care curge si-ti inunda sufletul...te simti gol pe dinauntru si-ti dai seama ca lumea nu este decat scurta trecere a unei substante superioare printr-un pustiu infinit…pe acordurile simfoniei dansului beethovenian simteam o armonie perfecta cu propria- mi gandire, imi simteam atat de fratern propriu - mi Eu......
Karel Mark Chichon m – a facut sa plec umflat in pene de speranta si multumire, preocupat fara incetare de remarcabila mea dorinta de frumos…iar aceste fantezii emana aburi ciudat de densi de lumina si culori......urmaresc uluit o formulare fericita dupa cealalta si-mi spun ca nu am auzit niciodata ceva mai bun…sunt ametit de satisfactie, bucuria imi da parca aripi, ma simt intr-o dispozitie minunata…. afara ploaia inca mai cade – este mai degraba un fel de burnita , dar suficienta pentru a uda leoarca pe oricine zaboveste mai mult timp..
in sufletul meu, in seara asta, nu mai e burnita...
Karel Mark Chichon - thank you for existing!!

p. s.... si fara sa vreau mi-am adus aminte de doua personaje ce pot, la un moment , dat sa aiba legatura cu Karel Mark Chichon …Luc si Gabriel din Qui de nous deux inventa l`autre de Pascal Bruckner .

meditatie

meditatie…e pur dogmatism sa afirmi ca ceea ce vrei sa crezi se si produce in realitate. ..motivele sunt mai degraba ..psihilogice decat rationale. …. existentza unei bariere psihologice este singura explicatie plauzibila a incapatanarii unora de a supraevalua efectele hazardului, respingand cu fermitate o potentiala implicare a...destinului.
meditatie….la inceputul fiecarui an majoritatea oamenilor isi fac bilantul realizarilor/nerealizarilor, isi traseaza noi obiective, isi pun dorinte sperand ca noul an sa fie .. unul mai bun..... am intrat in 2008....
meditatie….Iisus a fost rastignit cand avea 33 de ani... .Alexandru Macedon a murit cand avea 33 de ani.... . Hitler a preluat puterea in....1933…..Cati ani a avut Eminescu cand a inebunit?...Probabil 33. …..33 pare a fi o cifra fatidica. ....sa am motiv de bucurie sau tristete??
meditatie…Ceusescu a fost cizmar. …Hitler a fost zugrav…. Murat a fost grajdar…yo am fost ..lacatus.....aceaste coincidente sunt ceea mai ...refractara problema cu care sunt..confruntat -Nimeni nu e constient ca e ..contemporan cu mine??..ignorantza explica, dar nu scuza.
meditatie…un coleg de scoala generala, capsunar de meserie , intalnindu`se cu mine pe shentru mi la aratat pe mos craciun numindu`l papa noel…intr`o limba basca cu accente moldovenesti imi explica ca: la noi , in spania , pe Mosh Craciun il cheama Papa Noel…. Interesant!!, zic yo…Probabil ca nu se plimba cu o sanie trasa de reni ci cu un Harley Davidson sau BMW x5. - nu fac reclama ascunsa ci, doar ,ma mir ca prostia, uneori , nu are granite. …meditatie…….abia asteptasem sa impodobesc bradul….e un moment pe care ,an de an, il astept cu nerabdare…..sunt, mai ales in perioada asta, un copil mare….Am cumparat globuri si luminite.....a, apropo!!, cunosc o Luminitza, alt motiv de bucurie, dar pe ea n-o pun pe brad…
meditatie….. duminica am strans bradul… apatie.. chinezii mint?....intr-un moment de pura plictiseala am numarat luminile de pe bradul de craciun…pe cutie scrie "100 luces" insa pe brad nu erau decat 99….Ori ei mint ori incep sa numere de la zero......

meditatie:… si totusi, cum de adventistii nu mai au nici o activitate dupa ce apune soarele….sotiile lor de ce sunt de acord?

....ce poate face un om singur,altceva, decât sa sufere ceea ce cugeta?!

…pentru prima data in viata mi-am urât limitele trupeşti cu care ne-a înzestrat natura pe fiecare din noi …am citit deznadejdiile aceluiaşi bun prieten virtual.. http://alexbrie.net/1777/good-year-bad-year/... si mi-am dat seama cu ce diferenţe mari ne naştem.. suntem cu toţii oameni dar, atât de diferiţi ....propriile mele cuvinte le percep ca un strigat de durere … in dosul acestora nu pot ghici decât o disperata deznădejdie de viata...... pot ghici ,doar , ce întâmplare m-a făcut sa pot gandi asa..ca întotdeauna suntem in miezul intamplarilor si al manifestarilor ,orice am face si orice nu am face...poate neimpliniri pe plan sentimental ori cine stie, cele pe plan material au facut ca la un tanar in floarea varstei sa apara astfel de ganduri negre...universul material nu se dezice nicicum de acela imaterial, de existenta subtila ..asta m-a făcut ca, intr-o clipa de deznadejdie, sa tip tot raul din mine ... sa spun ca viata mea nu mai are nici un sens....m-am ales pe mine ca destinatar al descumpănirilor mele ......speranţa,dorinţa,bucuria,deznădejdea,aşteptarea si tot ce punem înăuntrul alegerilor noastre compun energia psihica pe care o investim in cel pe care Creatorul l-a ales,dar si in efectul alegerilor noastre...aşteptam de fiecare data cate un răspuns si ne incapatanam sa credem ca orice eveniment discordant nu este o întâmplare,un hazard ivit in colturi de realitate,ci, ca asta suntem noi.... mă tem ca de data asta prietenul meu s-a inselat din varii motive , din care înţeleg sa aleg doar doua....in primul rând nu trebuia sa-mi spună mie ca viata lui e , uneori, fara un sens anume pentru ca,eu sunt printre cei care cred cu tărie ca el are o menire bine definita pe lumea asta,un har ce , cu invidie trebuie sa recunosc , mi l-as fi dorit si eu…acea gândire profunda ce poate spune lucruri minunate ce par a fi aşa de simple dar care ascund in ele o întreaga înţelepciune......in al doilea rând, a crede ca viata noastra e ca o varza sub foile căreia putem descoperi parti bune sau parti viermănoase nu e decât un fel de -al nostru de a judeca lumea comod si de a nu ne asuma nici un fel de responsabilitati......viata e frumoasa pentru ca e o lupta continua ,nu trebuie sa câştigi toate bătăliile.......pune un pariu cu viata si încearcă sa-l câştigi.....dar pentru asta lupta…oricum, el câştiga nu numai bătăliile ci , si razboiul..
mi-ar fi făcut plăcere sa-i pot da mai multe sfaturi,insa , nu prea sunt eu in măsura sa pot face acest lucru.. am atât de puţine elemente cu care sa lucrez ...
....ce poate face un om singur,altceva, decât sa sufere ceea ce cugeta?!....

4 luni şi 4 zile

Citeam pe blogul unui bun prieten virtual că, a trebuit să aştepte 4 luni şi 4 zile , să primească un timid sărut de la cea pentru care oftase întreagă această perioadă…era pentru el .. Cel mai frumos cadou de Craciun ..lucru acesta, în sine , m-a emoţionat.. mi-am adus aminte că singura lecţie adevărata a vieţii noastre, lecţia ultima si esenţiala este - fără îndoiala - aceea a iubirii. …prin orice ni se întâmpla, suntem readuşi cu picioarele pe pământ si invătati sa... iubim. ..nu avem nimic altceva de urmărit, nimic altceva de făcut, nimic mai important si nimic mai însemnat decât sa iubim. …de indată ce uitam dragostea, intram in bucluc….de îndata ce nu mai gândim din dragoste pentru noi înşine si pentru cei din jurul nostru, experienţa vieţii se transforma intr-un invătător drastic si chiar violent….putem abandona orice in viata, dar nu iubirea…putem renunţa la lucruri, la bani, la reputaţie, chiar la o anumita morala sau la logica, dar - daca facem acestea pentru altceva decât pentru dragoste - ne vom confrunta cu acele consecinte ale alegerilor noastre….toate greşelile, toate erorile - începând de la cele mentale, prin care judecam sau ne autojudecăm - provin din percepţia ca noi suferim….că dragostea nu este prezenta….probabil că acel timid sărut a apărut exact când trebuia…ca o fatalitate…cursul vieţii ar fi putut fi altul dacă , acesta , ar fi fost la o lună şi 4 zile sau la 4 luni şi 5 zile…sau poate nu…până la urmă dragostea e o fatalitate…benefică…

scrisoare catre mine insumi

Orice ti s`ar intampla ,oricat de tragica ar parea o situatie ,ori o pierdere a vietii tale, nu dispera…asezate in genunchi intotdeauna ,dar nu in fata tristetii…nu in fata disperarii sa fii smerit…nu in fata pierderilor tale sa fii smerit…nu in fata pierderilor tale trebuie sa ajezi genunuchii,ca un invins…fii smerit in fata sperantei…inchina`te in fata intelegerii ,a noului ce se naste din fiecare suferinta a ta…multumeste`i durerii tale si incearca sa gasesti in umbra ei mesajul pe care ti-l transmite…stai in genunchi cat vrei mai mult dar nu pentru a dispera si pentru a gasi o victima,or un responsabil de ceeace ti se intampl ci,cauta dragoste peste tot…cauta dragostea in toate deprimarile tale..cauta lumina vietii in tot ce pierzi si in tot ce ti se daruieste….probabil numai in dragoste vei gasi mantuirea...daca nu in dragostea de altcineva,macar in dragostea de tine...macar aceasta stii ca nu te inseala niciodata...

aberatia anului 2007

Uneori ma gandesc ce mi s-ar intampla daca mi-as pierde facultatea de a iubi, de a ma solidariza cu aproapele prin binele pe care i l-as putea darui ...Un gest al mainii, o aplecare caracteristica a capului pe umarul drept, si, uneori, o inchidere indelungata a ploapelor - cu degetele cuprinzand fruntea calma, cu un zambet deschis avand o ciudata sclipire a ochilor in nu stiu ce culoare de ..interioara ironie...... la sfarsitul fiecarui an majoritatea oamenilor isi fac bilantul realizarilor/nerealizarilor, isi traseaza noi obiective, isi pun dorinte sperand ca noul an sa fie << unul mai bun>>... Anul 2007 e aproapede sfarsit....... va veni un altul..poate un pic mai bun...cine stie!?..Parafrazandu-l pe Malraux, anul 2008 va fi unul hotarator, sau nu va fi deloc...ce importanta are?....cati ani nu au fost fara importanta??...m`am simtit abandonat, bruscat, instrainat...Pentru barbatul care nu e capabil sa suporte umilinte, sa se vada respins si bruscat , nu exista limite in indrazneala.... El stie ca dispretul (indiferenta) femeii, adesea irational, capricios, absurd se poate transforma in ceva care sa semene cu contrariul lui. Si dupa multi ani de zile, o femeie se poate razgandi.... va trebui sa adopt tactica strutului cu filozofia sa solipsita: " "Var capul in pamant si lumea inconjuratoare nu mai exista"...nimicul..ca sa nu mai fie nimic..te simti deodata eliberat si o dulce senzatie de bine se prelinge pe langa tine...acum te poti remodela..in intunericul creeat in jurul tau te poti transforma in orice...esti plastelina propriului tau destin..simti ca nu mai stai in intuneric...sufletul tau se lumineaza..nu mai cazi in neant...cazi in sus... ma complac in tot felul de ganduri , gasind ca sunt victima unei crunte si crude nedreptati...oare d c imi merge asa de rau anul acesta?...d c a trebuit sa pierd ce`mi era mai drag si sa nu reusec sa gasesc inlocuitor?..nu vreau surogat...vreau esenta...nu`mi mai recunosc deloc firea mea cea vesela;din toate partile ma coplesesc necazurile cele mai grele si mai nebanuite...imi continuii drumul in viata , drumul meu greu in viata, si mi`am formulat obiectiile cele mai puternice impotriva unei samavonicii divine , aceea de a ma lasa pe mine sa ispasesc pacatele tuturor...imi placea sa zic ca de fapt destinul e Dumnezeu..acest destin /dumnezeu a varat un deget in itele vietii mele , si discret, doar in treacat, a incurcat putin firele...a ramas o urma iar in sufletul meu o rana...mi`a dat voie sa`mi continui drumul , daca se poate , in pace si liniste, dar am ramas cu o urma ce se casca haotic in orice parte as privi.....obsedat de acest gand...plin de teama si curiozitate voi incerca sa`mi continuii calea...sa`mi caut jumatatea...si daca aceasta nu exista inafara mea sa o descopar in mine...sa ma dedublez si sa devin...pereche...
va trebui sa`mi aleg aberatia anului 2007...singuratate...