...sala graffard...

.......Inca de copil, omul iese in intampinarea mortii…!!!..
...incercam sa uit acea usoara stare de temere ce de obste o ai in fata mortii cand,citind mesajul primit de la talentatul meu prieten virtual http://alexbrie.net/myblog/words/1624/cartea-sfarsitului-lumii/#more-1624 , fara sa vreau ,mi`am adus aminte de un album de arta franceza de la sf.sec xix...un mic tablou al lui jean beraud mi-a atras atentia intr-un chip ciudat..e intitulat <sala graffard>...e vorba de o intrunire publica unde se vad creieri fumegand odata cu pipele si lampile ce-i inconjoara...scena pare a lua o turnura comica prin aparitia unui omulet, chel, cu un cap mai mare dacat el tot,cu umerii cazuti,care sta la o masa de lucru,infasurat in fular...e atat de adevararat si de profund comicul acestui tablou tocmai prin personajul care lipseste, dar a carui prezenta e omniprezenta...moartea...……..ne nastem pentru a muri!! ,un adevar de care fiecare din noi incearca sa uite si sa creada ca niciodata nu-i va fi partas...insa obsesia de a medita asupra acestui lucru e tocmai pricina tuturor suferintelor noastre...e ca un rau necesar care, daca nu ar exista , nu ar exista nici fericirea...sa traiesti amuzandu-te cu moartea.!!..pana la urma asta-i menirea noastra pe pamant....in ce ma priveste , cred in nemurirea sufletului...e frumos sa te astepti la un asemenea risc,...sa te incalzeasca o asemenea speranta. ...intr`o zi voi muri .!!!....iata un fapt absolut sigur sunt momente in care aceasta evidenta te lasa intr`o adevarata perplexitate...cum adik? intr`o zi , carcasa care sunt yo ma va abandona misterios ??..ceea ce numesc cu atata drag sufletu` meu se va risipi si incet voi incepe sa ma surp nestiutor in neant?...sa ma destram de toate componentele mele ?...probabil voi mai trai o perioada in memoria celor ce ma cunosc iar dupa aceea...voi dispare cu totul...acum okii mei inghit lacom imagini , ascult incantat sunete de afara...simt mirosul lumii in proprile`mi nari...lumea navaleste in aceasta cutie de rezonanta care sunt yo iar dupa aia sa nu mai existe nimik?...miliarde de oameni inaintea mea....miliarde dupa mine...omenirea curge.!!..ce nebunie..!!.….cum ar fi viata fara moarte?..cred ca , de deznadejdie zilnic am incerca sa ne omoram......viata e scurta ,dar plictiseala cotidiana o lungeste si cred ca nici o viata nu-i destul de scurta pentru ca plictisul sa nu-si gaseasca locul in ea..... am privit astazi clipe in sir pe geam,bucuranu-ma, dar m-am plictisit.....am citit cateva pagini dintr-o carte ...dar a intervenit acelas plictis a tot prezent, am incercat sa ma gandesc departe, la cine stie ce ,dar imaginatia imi era prea saraca,asa ca ...m-am plictisit.……cu cat ma gandesc mai mult la viata mea,cu atat mai mult mi se intareste credinta ca judecatorii supremi ai acesteia nu pot fi decat ironia si mila:...una zimbind imi face viata placuta iar cealalta ,plangand, mi-o face sacra...... caci cum as putea intelege acea ironie a sortii de a fi acum in fata calculatorului si de a-mi desfasura gandurile .??..si de ce as avea parte oare decat de o binecuvantata mila……???……..dar nu avem ce face si, trebuie sa facem loc in viata noastra si hazardului......hazardul este in definitiv,dumnezeu!!!….cel care ne conduce pe drumul numai de el stiut incepand de mici ..si pana la intampinarea mortii . …………ma las coplesit de frumusetea acestei dupa`amieze si dintr`o data aceasta frumusete ma deprima...nu` mi ramane decat mirarea...eterna mirare ca exist...!!!......


.......a murit preafericitul teoctist..!!...shi oamenii mari mor, nu`i asa??

bacoveniana...

....intotdeauna am avut nostalgia timpului in care nu m`am nascut...
.....mai intai traieste shi apoi intelegi...ce instanta implacabila ne judeca in existenta noastra prenatala si rosteste un dur apel?...condamnat la viata.!!!..o zi, un an ,treizeci , saizeci, optzeci si doi de ani...dupa gravitatea unui text de lege nestiut...si paradoxal....ajungi sa`ti iubesti condamnarea...de fapt, nimeni nu hotaraste nimik in propria`i viata..totul e doar o inlantuire de intamplari intr`o logica mecanica si pur formala, ca sa zic asa, dar al carui rezultat merge din determinare in determinare, ca sa ne intaorcem , la sfarsit, in acelasi neant...viata ar trebui privita ca si cand ai fi pe moarte...nu ca sa inveti sa mori, ci, ca sa inveti sa traiesti......e seara.. trecut de 10 noaptea...pe vechea strada 6 martie , incerc sa caut ceva din fostul aer bacovenian al orasului...am ajuns la un rand de case, insiruite in stil vagon...o curte ingramadita de un gard al unei vile nou construite, mai pastreaza ceva din vechiul oras...caldura insuportabila din cursul zilei nu a stins de tot mirosul dulce si imbietor al unor tufe de regina noptii...o fereastra deschisa...privesc inautru ca un lotru si incerc sa descopar o alta lume , lume care mi`a incantat copilaria...mobila groaie , scorojita..un pat dublu, ce cu siguranta are arcurile rupte...o masa ovala in mijlocul camerei acoperita de o fatza de masa persana, de plus...pe pereti tablouri cu flori mari si nelipsitul tabloul unei fete cu tatele goale..intr`un colt, un trepied, cu un mileu deasupra ,sustinea cu mandrie un ghiveci de violete de parma...am regasit , cu nostalgie atmosfera din casa matusei mele, unde cu drag imi petreceam vacantele de vara...ce faci ma , catzi la casele oamenilor?..te uiti dupa femei?..misca d`aici ca t`oi trage una de nu te vezi..!!.un vajnic aparator al etniei rrome iesi de dupa poarta si striga , amenintator la mine...am zis ceva drept scuza...suna a confuzie...si am intins`o imediat inspre oras...parca asmutiti de stapanul casei, o droaie de caini negri si fiorosi incepu a ma latra si se tot tineu dupa mine...eram insa fericit...cateva franturi , in fata occhilor si o intreaga lume imi reveni in memorie..imi e dor de vechiul oras...de parfumul sau provincial...de doamne cu palarie si domni ce isi duceau cu decenta traiul...de acea lume cosmopolita care avea un rang si nu se pierdea in banalitate...orice lucru isi avea importanta lui, ridicat la rangul de principiu...vremurile sau schimbat...am devenit altceva...spirit de competitie?..da, avem si noi, nu zic nu.....nu toti, adevarat...majoritatea dintre noi nu incearca sa iasa in fata facand ceva pentru ei ci facandu`le altora...pentru ei nu este important unde vrem sa ajungem sau ce vrem sa facem...mai important este sa nu faca ceilalti...vorba aia ; sa moara si capra vecinului...mai nou se doreste sa moara si vecinul...jalnic.........
......intotdeauna am avut nostalgia timpului in care nu m`am nascut...oare ,de traiam pe vremea lui bacovia, eram mai fericit??...

yo...batrana...romania...

...caldura verii ma molessete ...ma indeamna sa fiu ..plictisit...ma predispune la leneveala ..imi vine doar sa zac , sa nu fac absolut nimic....daca as putea mi`as struni toate pornirrile..as 'inchide gazu' si as sta in pat si as citi...apropo, mi`a promis cineva o carte...mi`s curios cu ce stare de spirit o voi citi...
...aceasi cladura averii ma face sa fiu patetic..melodramatic si teatral...intr`un cuvant fals...stiu pe cineva(CM) care mi`ar zice de la obraz ca asta e de fapt starea mea continua...stiu si yo?..e posibil..in schimb stiu ca`mi place sa ma joc , sa studiez reactii ....si totusi, ma intreb ..voi reusi sa daram puzderia de masti , butaforiile si recuzita?...mi s`a intamplat adesea sa fiu perceput ca fiind superficial ,nesimtit sau insensibil pentru ca parasesc in cele mai nepotrivite momente registrul grav in favoarea unei glume mai mult sau mai putin reusite...am invatat deja sa`mi controlez ...mastile ...cred ca e un mecanism de autoaparare...yo, cel interior sunt pastrat doar pentru crizele ' de meditatie si introspectie , restul e doar amuzament..asa ..pentru picanterie...ma enerveaza ca nu sunt prea entuziasmat...regatul meu pentru un ..chil de entuziasm...si revin la acel blestem chinezesc...sa ai parte de vremuri interesante...!!!
...o intamplare de acum cateva zile bune in urma m`a dat de tot peste cap...romanul nu se dezminte in nicio situatie...era dimineata..in fata unei agentii, din fata ateneului ...asteptam sa vine sefu` cu care tocmai discutasem ptr un bilet intr`o excursie...pe langa mine trece o batrana insotita de un gardian public ...ea, usor senila..aplecata de coloana pe o parte ii tot explica vasnicului gardian-de altfel , rotovei , mic de statura si cu o privire vicleana- cum ca un tip a venit sa`i taie niste arbusti din fata blocului, pentru a`si construi un garaj..mania ei era potolita, a unei femei ce probabil educase multi oameni la viata ei......mi`a zis , domnule gardian sa`mi vad de treaba mea, ca el daca vrea tot taie copacii aceea...spuneti si dvs, e posibil asa ceva?...micutul gardian, rotofei o privi cu o prefacuta condescenta...lasa`ti doamna , chiar credeti ca face ce vrea el!?..avem noi metode al impeiedeca...cei doi se indepartau, batrana tot explicandu`i fapta urata a vecinului cu un ton care nu dorea sa deranjeze ...micul gardian ii dadea asigurari ca totul va fi bine...sefu` agentiei mele intarzia.....dupa un sfert de ora, academic,de asteptare, am plecat usor spre servici... semaforul de la ateneu...il zaresc din nou pe micutul gardian..de data asta cu un tip inalt , cu burta,bine imbracat ..cu pantaloni albi si tricou de firma...trecura amandoi pe langa mine...gardianu: si dao`ncolo de baba..chiar credeti ca ne luam dupa ea...faceti`va treaba...pentru cateva nuiele sa nu ....n`am mai inteles ce a zis..imi vena sa`l strang de gat...am plecat descumpanit mai departe...mi`am dat seama ca istoria noastra , a romanilor, nu este decat o succesiune de erori corectata prin alte erori...asa suntem noi...puritanismul batranii il explic mai degraba printr`un sentiment rar de frustrare decat printr`o credinta de comportament...neputinta ei s`a metamorfozat, consolator, in virtute...razboiul dintre ea si micul gardian verssus micul patron este lipsit de sens...nu-mi vine in gand decat o singura replica, un sens dat vorbei; vai de tara asta frumoasa, pacat ca e locuita....
am uitat istorie...poate sa`mi zica si mie cineva...de fapt , ce a fost la 23 august `44?

reverie

.....am fost la tara .....un loc unde esti indemnat la reverie sau, cand ai cu cine, sa faci putina dragoste....m`am gandit de multe ori ca oamenii s`au nascut ca urmare a unor reverii imbinate cu sex...cu mult sex...a plouat zilele acestea si cred ca s`au facut ciuperci... is la tara...a fi rupt de lume poate fi extrem de placut ..periculos de placut si , atat de multumit incat nu`ti mai doresti nimk altceva... e seara...stau intins pe un sezlong vechi ,ars de soare...decolorat...priveam cerul....portolacii, sau cum s`or fi numind ei , isi inchisese florile...alte flori pleostite de caldura de peste zi .... zorelele se intinsera pana sus , spre stresina si asteptau diminetile pentru a`si dischide corola de un albastru spalacit...pe dealul din spatele casei o tzigancusa , la prasit , canta taraganat da ` patimas prin colbul ce i se ridica din sapa...acelasi fluture care studiase florile sistematic, pare resemnat..(..prea tarziu, noi am inchis!! par sa spuna acestea.)..isi indrepta atentia spre becul din spatele bucatariei si cu o ciuda nebuna se incapatana sa intre `n el ....apar din senin cateva vrabii la firimiturile aruncate in curte...puiul de gaina pe care il botezasem oligofrenul Oli- deoarece constatasem ca exista si pui cu fata de imbecil - lipseste. ...pe unde o fi hoinarind?..nu aparuse la obisnuita cina...tziganca a amutit..incercam sa`i vad conturul prin amurgul ce se lasase tot mai mult...din padure revin oamenii cu traisti in care nu stiu daca gasisera ciuperci...inca o seara culcata pentru bietii oameni cu burta goala ....singuratici...fara nicio pereche...e prea mult...si perechi si cu cosurile pline?!!...oare unde ma trezeam...doar suntem in romania, totusi....casetofonul, cu un clic imi anunta ca s`a terminat banda....o caseta veche, cu valsuri din alte timpuri...scenele si personajele de pe ulita dispar si ele instantaneu, in negura noptii...cine stie cand vor mai invia.?...viata la tara m`ar tampi...


....am revenit in jungla de asfalt cu aceeasi senzatie tampita a singuratatii....senzatie deloc placuta....de la o anumita limita , orice viatza intra in umbra misterului...limitele cumplite ale dialogului dispar...pe ce clapa sa apesi cand vezi ca in fatza ta viata se inchide in cotloane doar de ea stiute??...sau nestiute?...si e, dureros....fiecare se retrage in singuratea lui...paradis ratat...

Pascal Bruckner vs guy de maupassant ; cristian vs George Duroy ............

….stiindu`ca sunt intr`o perioada erotica zero…relativa..:), bunul si talentatul meu prieten ,ady ( http://blogulucoca.blogspot.com/.....), mi`a pus in mana cateva carti...si, cum puteam incepe altfel lectura decat cu 'iubirea pentru aproapele " de pascal bruckner??...descopeream lucruri noi...tajmahal`ul din mine se darama, caramida cu caramida...cu fiecare pagina intoarsa imi simteam degetele tot mai cleioase si mai umede...ma trezeam intarziat cu acestea intre buze, atunci cand trebuia sa dau pagina mai departe...incetu` cu incetu` deveneam obsesiv de ...obsedat....descoperiam un bel-ami al timpurilor moderne... George Duroy se metamorfozase in cristian...romantismul disparuse, devenise anacronic si ciudat, juisase pana la sangerare intre piciorele lumii moderne...chanjismul sa devina politica de stat iar in fiece zi sa fie cate`o revolutie `68.!!..traisca libertatea sexului....!!....lozinci pe toate gardurile < ti`am puso!!>....iar aritmetica elementara sa nu aiba decat un singur numar..69…..... mi`am dat seama ca lumea contemporana se confrunta cu un fenomen straniu...pe de o parte isi afiseaza nurii pe toate gardurile iar pe de alta parte traieste o stare de inhibitie dusa la extrem ....materialul erotic ce inunda pietele lumii este semn de mare confuzie emotionala ...libertatea sexuala a captat aura de desfrau , pe cand inhibitia a juns sa sa fie ridicata`n slavi....in lumnile rampei , lumea se dezbraca pana ajunge in costumul evei ...nu putem sa condamnam aceste manifestari , pentru ca suntem parte din ele, sau sa ne dezicem de goliciunea lumii , de erotismul ei exarcerbat, pentru ca`i suntem parte integranta....citindu`l cu atata infocare pe bruckner mi`am dat seama ca oamenii adora sa priveasca nudurile...sa li se vorbeasca de sexualitatea grosolana si sa o invesmanteze in haine de mit...accepta doar mitul imbracat ..lumea , cu cat mai dezgolita, cu atat mai bine...apostolii ziceau ca fara dragoste nimic nu e ...pascal bruckner ne transmite altceva....fara sexualitate, pamantul ar fi pustiu...sa nu legi iubirea de sex.!!..ar fi singura porunca a lumii moderne...cu catva timp in urma priveam curios la gayfest...acu` mi dau seama ce`i mana pe ei in lupta...maladiile sexuale nu exista pentru ca`i prea multa iubire, ci, pentru ca`i prea putina....