bacoveniana...

....intotdeauna am avut nostalgia timpului in care nu m`am nascut...
.....mai intai traieste shi apoi intelegi...ce instanta implacabila ne judeca in existenta noastra prenatala si rosteste un dur apel?...condamnat la viata.!!!..o zi, un an ,treizeci , saizeci, optzeci si doi de ani...dupa gravitatea unui text de lege nestiut...si paradoxal....ajungi sa`ti iubesti condamnarea...de fapt, nimeni nu hotaraste nimik in propria`i viata..totul e doar o inlantuire de intamplari intr`o logica mecanica si pur formala, ca sa zic asa, dar al carui rezultat merge din determinare in determinare, ca sa ne intaorcem , la sfarsit, in acelasi neant...viata ar trebui privita ca si cand ai fi pe moarte...nu ca sa inveti sa mori, ci, ca sa inveti sa traiesti......e seara.. trecut de 10 noaptea...pe vechea strada 6 martie , incerc sa caut ceva din fostul aer bacovenian al orasului...am ajuns la un rand de case, insiruite in stil vagon...o curte ingramadita de un gard al unei vile nou construite, mai pastreaza ceva din vechiul oras...caldura insuportabila din cursul zilei nu a stins de tot mirosul dulce si imbietor al unor tufe de regina noptii...o fereastra deschisa...privesc inautru ca un lotru si incerc sa descopar o alta lume , lume care mi`a incantat copilaria...mobila groaie , scorojita..un pat dublu, ce cu siguranta are arcurile rupte...o masa ovala in mijlocul camerei acoperita de o fatza de masa persana, de plus...pe pereti tablouri cu flori mari si nelipsitul tabloul unei fete cu tatele goale..intr`un colt, un trepied, cu un mileu deasupra ,sustinea cu mandrie un ghiveci de violete de parma...am regasit , cu nostalgie atmosfera din casa matusei mele, unde cu drag imi petreceam vacantele de vara...ce faci ma , catzi la casele oamenilor?..te uiti dupa femei?..misca d`aici ca t`oi trage una de nu te vezi..!!.un vajnic aparator al etniei rrome iesi de dupa poarta si striga , amenintator la mine...am zis ceva drept scuza...suna a confuzie...si am intins`o imediat inspre oras...parca asmutiti de stapanul casei, o droaie de caini negri si fiorosi incepu a ma latra si se tot tineu dupa mine...eram insa fericit...cateva franturi , in fata occhilor si o intreaga lume imi reveni in memorie..imi e dor de vechiul oras...de parfumul sau provincial...de doamne cu palarie si domni ce isi duceau cu decenta traiul...de acea lume cosmopolita care avea un rang si nu se pierdea in banalitate...orice lucru isi avea importanta lui, ridicat la rangul de principiu...vremurile sau schimbat...am devenit altceva...spirit de competitie?..da, avem si noi, nu zic nu.....nu toti, adevarat...majoritatea dintre noi nu incearca sa iasa in fata facand ceva pentru ei ci facandu`le altora...pentru ei nu este important unde vrem sa ajungem sau ce vrem sa facem...mai important este sa nu faca ceilalti...vorba aia ; sa moara si capra vecinului...mai nou se doreste sa moara si vecinul...jalnic.........
......intotdeauna am avut nostalgia timpului in care nu m`am nascut...oare ,de traiam pe vremea lui bacovia, eram mai fericit??...