....ce poate face un om singur,altceva, decât sa sufere ceea ce cugeta?!

…pentru prima data in viata mi-am urât limitele trupeşti cu care ne-a înzestrat natura pe fiecare din noi …am citit deznadejdiile aceluiaşi bun prieten virtual.. http://alexbrie.net/1777/good-year-bad-year/... si mi-am dat seama cu ce diferenţe mari ne naştem.. suntem cu toţii oameni dar, atât de diferiţi ....propriile mele cuvinte le percep ca un strigat de durere … in dosul acestora nu pot ghici decât o disperata deznădejdie de viata...... pot ghici ,doar , ce întâmplare m-a făcut sa pot gandi asa..ca întotdeauna suntem in miezul intamplarilor si al manifestarilor ,orice am face si orice nu am face...poate neimpliniri pe plan sentimental ori cine stie, cele pe plan material au facut ca la un tanar in floarea varstei sa apara astfel de ganduri negre...universul material nu se dezice nicicum de acela imaterial, de existenta subtila ..asta m-a făcut ca, intr-o clipa de deznadejdie, sa tip tot raul din mine ... sa spun ca viata mea nu mai are nici un sens....m-am ales pe mine ca destinatar al descumpănirilor mele ......speranţa,dorinţa,bucuria,deznădejdea,aşteptarea si tot ce punem înăuntrul alegerilor noastre compun energia psihica pe care o investim in cel pe care Creatorul l-a ales,dar si in efectul alegerilor noastre...aşteptam de fiecare data cate un răspuns si ne incapatanam sa credem ca orice eveniment discordant nu este o întâmplare,un hazard ivit in colturi de realitate,ci, ca asta suntem noi.... mă tem ca de data asta prietenul meu s-a inselat din varii motive , din care înţeleg sa aleg doar doua....in primul rând nu trebuia sa-mi spună mie ca viata lui e , uneori, fara un sens anume pentru ca,eu sunt printre cei care cred cu tărie ca el are o menire bine definita pe lumea asta,un har ce , cu invidie trebuie sa recunosc , mi l-as fi dorit si eu…acea gândire profunda ce poate spune lucruri minunate ce par a fi aşa de simple dar care ascund in ele o întreaga înţelepciune......in al doilea rând, a crede ca viata noastra e ca o varza sub foile căreia putem descoperi parti bune sau parti viermănoase nu e decât un fel de -al nostru de a judeca lumea comod si de a nu ne asuma nici un fel de responsabilitati......viata e frumoasa pentru ca e o lupta continua ,nu trebuie sa câştigi toate bătăliile.......pune un pariu cu viata si încearcă sa-l câştigi.....dar pentru asta lupta…oricum, el câştiga nu numai bătăliile ci , si razboiul..
mi-ar fi făcut plăcere sa-i pot da mai multe sfaturi,insa , nu prea sunt eu in măsura sa pot face acest lucru.. am atât de puţine elemente cu care sa lucrez ...
....ce poate face un om singur,altceva, decât sa sufere ceea ce cugeta?!....

4 luni şi 4 zile

Citeam pe blogul unui bun prieten virtual că, a trebuit să aştepte 4 luni şi 4 zile , să primească un timid sărut de la cea pentru care oftase întreagă această perioadă…era pentru el .. Cel mai frumos cadou de Craciun ..lucru acesta, în sine , m-a emoţionat.. mi-am adus aminte că singura lecţie adevărata a vieţii noastre, lecţia ultima si esenţiala este - fără îndoiala - aceea a iubirii. …prin orice ni se întâmpla, suntem readuşi cu picioarele pe pământ si invătati sa... iubim. ..nu avem nimic altceva de urmărit, nimic altceva de făcut, nimic mai important si nimic mai însemnat decât sa iubim. …de indată ce uitam dragostea, intram in bucluc….de îndata ce nu mai gândim din dragoste pentru noi înşine si pentru cei din jurul nostru, experienţa vieţii se transforma intr-un invătător drastic si chiar violent….putem abandona orice in viata, dar nu iubirea…putem renunţa la lucruri, la bani, la reputaţie, chiar la o anumita morala sau la logica, dar - daca facem acestea pentru altceva decât pentru dragoste - ne vom confrunta cu acele consecinte ale alegerilor noastre….toate greşelile, toate erorile - începând de la cele mentale, prin care judecam sau ne autojudecăm - provin din percepţia ca noi suferim….că dragostea nu este prezenta….probabil că acel timid sărut a apărut exact când trebuia…ca o fatalitate…cursul vieţii ar fi putut fi altul dacă , acesta , ar fi fost la o lună şi 4 zile sau la 4 luni şi 5 zile…sau poate nu…până la urmă dragostea e o fatalitate…benefică…