aberatia anului 2007

Uneori ma gandesc ce mi s-ar intampla daca mi-as pierde facultatea de a iubi, de a ma solidariza cu aproapele prin binele pe care i l-as putea darui ...Un gest al mainii, o aplecare caracteristica a capului pe umarul drept, si, uneori, o inchidere indelungata a ploapelor - cu degetele cuprinzand fruntea calma, cu un zambet deschis avand o ciudata sclipire a ochilor in nu stiu ce culoare de ..interioara ironie...... la sfarsitul fiecarui an majoritatea oamenilor isi fac bilantul realizarilor/nerealizarilor, isi traseaza noi obiective, isi pun dorinte sperand ca noul an sa fie << unul mai bun>>... Anul 2007 e aproapede sfarsit....... va veni un altul..poate un pic mai bun...cine stie!?..Parafrazandu-l pe Malraux, anul 2008 va fi unul hotarator, sau nu va fi deloc...ce importanta are?....cati ani nu au fost fara importanta??...m`am simtit abandonat, bruscat, instrainat...Pentru barbatul care nu e capabil sa suporte umilinte, sa se vada respins si bruscat , nu exista limite in indrazneala.... El stie ca dispretul (indiferenta) femeii, adesea irational, capricios, absurd se poate transforma in ceva care sa semene cu contrariul lui. Si dupa multi ani de zile, o femeie se poate razgandi.... va trebui sa adopt tactica strutului cu filozofia sa solipsita: " "Var capul in pamant si lumea inconjuratoare nu mai exista"...nimicul..ca sa nu mai fie nimic..te simti deodata eliberat si o dulce senzatie de bine se prelinge pe langa tine...acum te poti remodela..in intunericul creeat in jurul tau te poti transforma in orice...esti plastelina propriului tau destin..simti ca nu mai stai in intuneric...sufletul tau se lumineaza..nu mai cazi in neant...cazi in sus... ma complac in tot felul de ganduri , gasind ca sunt victima unei crunte si crude nedreptati...oare d c imi merge asa de rau anul acesta?...d c a trebuit sa pierd ce`mi era mai drag si sa nu reusec sa gasesc inlocuitor?..nu vreau surogat...vreau esenta...nu`mi mai recunosc deloc firea mea cea vesela;din toate partile ma coplesesc necazurile cele mai grele si mai nebanuite...imi continuii drumul in viata , drumul meu greu in viata, si mi`am formulat obiectiile cele mai puternice impotriva unei samavonicii divine , aceea de a ma lasa pe mine sa ispasesc pacatele tuturor...imi placea sa zic ca de fapt destinul e Dumnezeu..acest destin /dumnezeu a varat un deget in itele vietii mele , si discret, doar in treacat, a incurcat putin firele...a ramas o urma iar in sufletul meu o rana...mi`a dat voie sa`mi continui drumul , daca se poate , in pace si liniste, dar am ramas cu o urma ce se casca haotic in orice parte as privi.....obsedat de acest gand...plin de teama si curiozitate voi incerca sa`mi continuii calea...sa`mi caut jumatatea...si daca aceasta nu exista inafara mea sa o descopar in mine...sa ma dedublez si sa devin...pereche...
va trebui sa`mi aleg aberatia anului 2007...singuratate...

decalogul lui gygyk

....cand cineva nu te lasa in pace,tu lasa-l fara replica!

e duminica dimineata...m-am trezit dupa un odihnitor somn ...cafea pe balcon cu gandul departe si in imaginea unui rasarit de soare sangeriu.. tomnatic ....trei dansuri simfonice de Serghei Rahmaninov...cu Andre Previn si London Simfony Orchestra...racoare , reconfortant,ca un martini cu ghiata sau un solo de vioara cu David Oistrah....senzatie de bine!!

cine cauta iubirea ideala doar cauta!


Dupa mult prea mult timp, dupa o superba vara, acum cand toate s-au schimbat, cand lumea pentru mine a luat o alta intorsatura , m-am trezit indragostit din nou….m-am intristat putin. …sa fie iar o poveste fara vreun final, nici macar inceputa, cu imagini diferite, cu rasturnari incredibile de situatii, conversatii cu o fiinta care inca de la inceput pare deosebita.??!!..

ma dor ochii din sufletul tau


Discutiile de aseara, cu Maria , mi-au dat cateva subiecte de meditatie....Cand ne intalnim cu cineva drag si ne indragostim, avem impresia ca intreg universul este de acord: intradevar, acum am vazut ca este asa ...mi-am dat seama ca am gresit atunci cand credeam ca numai daca ceva cat de mic este gresit nimic nu mai ramane…nici o placere din cele ce ti le -ai dorit,nici muzica ce ti se parea ca o auzi, nici macar savoarea inchipuita a dulcetii unor buze inca nesarutate dar inchipuite….

Sa-ti placa muzica clasică!!..


..iata un principiu ridicat de mine la rang de decalog…ma agatam de aceasta cerinta ca sa-mi vina mai usor sa spun , in anume situatii:NU!!
Imi dau seama acum, cand trec prin stari de mult uitate , cat de usor poate disparea frumusetea care se afla acolo acum catva timp in urma....aveam impresia ca totul imi spunea ca sunt gata sa iau o hotarare gresita…dar greselile sunt un mod de a actiona....am mai gresit odata cand cineva mi-a cerut sa-i fiu alaturi tot restul vietii,insa am refuzat si-mi pare rau… acum se pare ca e altfel: de atunci am inteles ca ,in imprejurarile cand nu exista un al doilea prilej,e mai bine sa accepti darurile pe care ti le ofera lumea….evident ca e riscant,dar sa traiesti o viata intreaga cu gandul ca putea fi si altfel,e chinuitor.

Daca e sa fiu credincios fata de cineva sau de ceva ,in primul rand trebuie sa-mi fiu fidel mie insami..

..daca e sa caut dragostea adevarata,mai intai trebuie sa ma satur de iubirile mediocre pe care le-am intalnit pana acum....putina mea experienta de viata m-a invatat ca nimeni nu e stapan pe nimic, totul e o iluzie...


cine a mai pierdut odata un lucru pe care il socotea garantat( ceea ce mi s-a intamplat de-atatea ori) invata pana la urma ca nimic nu-i apartine.....

..daca nimic nu-mi apartine,nu trebuie nici sa-mi pierd timpul ,batandu-mi capul cu lucruri care nu sunt ale mele;mai bine sa traiesc ca si cum astazi ar fi prima sau ultima zi din viata mea....In clipe de singuratate ma gandesc doar la viitoarea mea dragoste,simt nevoia sa ma conving ca asta se va intampla pentru ca de asta ma aflu aici pentru a-mi alege destinul....


dragostea inseamna risc..
... inseamna sa cazi si sa te ridici,inseamna alpinism,inseamna vointa de a ajunge in punctul tau cel mai inalt si de a te simti nemultumit si nelinistit cand nu reusesti sa o faci....



..ma las prins in jocul vietii si a dragostei ...

…..dupa ce s-a rostit aceasta fraza ,am simtit o mare temere...mi s-a intamplat unul din cele mai groaznice lucruri care se pot intampla in viata unui om: sa simt ca mor!...eram ingrozitor de obosit din cauza mortii mele...a mortii din iubire!!....am simtit cum imi curge prin crestet pulberea si cenusa trecutului:orbirea,greselile;inceputul divin,desfasurare inselatoare,deznodamantul hidos...aflarea acestor cuvinte m-au facut sa zac in mine insumi,daramat de gandul ca asta e doar inceputul,ca mi se pregateste o boala a sufletului mult mai grea si mai trista...sufeream din nou!!..da, sufeream de iubire!!
… dupa aproape doua saptamani de cand o stiu pe Maria , mi-am dat seama ca acesta e adevarul cel mai cutremurator: certitudinea iubirii...


...singur in iubirea mea..
...ratacit in iubirea mea,ma plimb prin ea cu pasi sovaitori,golit de gand si de putere.....prins in plasa propriei iubiri...iata propozitia care ma descrie perfect...si totusi , de ce realitatea e o mare eroare virtuala?


Oricum, prefer un virtual nefericit decat un real plin de regrete…..