aberatia anului 2007

Uneori ma gandesc ce mi s-ar intampla daca mi-as pierde facultatea de a iubi, de a ma solidariza cu aproapele prin binele pe care i l-as putea darui ...Un gest al mainii, o aplecare caracteristica a capului pe umarul drept, si, uneori, o inchidere indelungata a ploapelor - cu degetele cuprinzand fruntea calma, cu un zambet deschis avand o ciudata sclipire a ochilor in nu stiu ce culoare de ..interioara ironie...... la sfarsitul fiecarui an majoritatea oamenilor isi fac bilantul realizarilor/nerealizarilor, isi traseaza noi obiective, isi pun dorinte sperand ca noul an sa fie << unul mai bun>>... Anul 2007 e aproapede sfarsit....... va veni un altul..poate un pic mai bun...cine stie!?..Parafrazandu-l pe Malraux, anul 2008 va fi unul hotarator, sau nu va fi deloc...ce importanta are?....cati ani nu au fost fara importanta??...m`am simtit abandonat, bruscat, instrainat...Pentru barbatul care nu e capabil sa suporte umilinte, sa se vada respins si bruscat , nu exista limite in indrazneala.... El stie ca dispretul (indiferenta) femeii, adesea irational, capricios, absurd se poate transforma in ceva care sa semene cu contrariul lui. Si dupa multi ani de zile, o femeie se poate razgandi.... va trebui sa adopt tactica strutului cu filozofia sa solipsita: " "Var capul in pamant si lumea inconjuratoare nu mai exista"...nimicul..ca sa nu mai fie nimic..te simti deodata eliberat si o dulce senzatie de bine se prelinge pe langa tine...acum te poti remodela..in intunericul creeat in jurul tau te poti transforma in orice...esti plastelina propriului tau destin..simti ca nu mai stai in intuneric...sufletul tau se lumineaza..nu mai cazi in neant...cazi in sus... ma complac in tot felul de ganduri , gasind ca sunt victima unei crunte si crude nedreptati...oare d c imi merge asa de rau anul acesta?...d c a trebuit sa pierd ce`mi era mai drag si sa nu reusec sa gasesc inlocuitor?..nu vreau surogat...vreau esenta...nu`mi mai recunosc deloc firea mea cea vesela;din toate partile ma coplesesc necazurile cele mai grele si mai nebanuite...imi continuii drumul in viata , drumul meu greu in viata, si mi`am formulat obiectiile cele mai puternice impotriva unei samavonicii divine , aceea de a ma lasa pe mine sa ispasesc pacatele tuturor...imi placea sa zic ca de fapt destinul e Dumnezeu..acest destin /dumnezeu a varat un deget in itele vietii mele , si discret, doar in treacat, a incurcat putin firele...a ramas o urma iar in sufletul meu o rana...mi`a dat voie sa`mi continui drumul , daca se poate , in pace si liniste, dar am ramas cu o urma ce se casca haotic in orice parte as privi.....obsedat de acest gand...plin de teama si curiozitate voi incerca sa`mi continuii calea...sa`mi caut jumatatea...si daca aceasta nu exista inafara mea sa o descopar in mine...sa ma dedublez si sa devin...pereche...
va trebui sa`mi aleg aberatia anului 2007...singuratate...