scrisoare catre mine insumi

Orice ti s`ar intampla ,oricat de tragica ar parea o situatie ,ori o pierdere a vietii tale, nu dispera…asezate in genunchi intotdeauna ,dar nu in fata tristetii…nu in fata disperarii sa fii smerit…nu in fata pierderilor tale sa fii smerit…nu in fata pierderilor tale trebuie sa ajezi genunuchii,ca un invins…fii smerit in fata sperantei…inchina`te in fata intelegerii ,a noului ce se naste din fiecare suferinta a ta…multumeste`i durerii tale si incearca sa gasesti in umbra ei mesajul pe care ti-l transmite…stai in genunchi cat vrei mai mult dar nu pentru a dispera si pentru a gasi o victima,or un responsabil de ceeace ti se intampl ci,cauta dragoste peste tot…cauta dragostea in toate deprimarile tale..cauta lumina vietii in tot ce pierzi si in tot ce ti se daruieste….probabil numai in dragoste vei gasi mantuirea...daca nu in dragostea de altcineva,macar in dragostea de tine...macar aceasta stii ca nu te inseala niciodata...