4 luni şi 4 zile

Citeam pe blogul unui bun prieten virtual că, a trebuit să aştepte 4 luni şi 4 zile , să primească un timid sărut de la cea pentru care oftase întreagă această perioadă…era pentru el .. Cel mai frumos cadou de Craciun ..lucru acesta, în sine , m-a emoţionat.. mi-am adus aminte că singura lecţie adevărata a vieţii noastre, lecţia ultima si esenţiala este - fără îndoiala - aceea a iubirii. …prin orice ni se întâmpla, suntem readuşi cu picioarele pe pământ si invătati sa... iubim. ..nu avem nimic altceva de urmărit, nimic altceva de făcut, nimic mai important si nimic mai însemnat decât sa iubim. …de indată ce uitam dragostea, intram in bucluc….de îndata ce nu mai gândim din dragoste pentru noi înşine si pentru cei din jurul nostru, experienţa vieţii se transforma intr-un invătător drastic si chiar violent….putem abandona orice in viata, dar nu iubirea…putem renunţa la lucruri, la bani, la reputaţie, chiar la o anumita morala sau la logica, dar - daca facem acestea pentru altceva decât pentru dragoste - ne vom confrunta cu acele consecinte ale alegerilor noastre….toate greşelile, toate erorile - începând de la cele mentale, prin care judecam sau ne autojudecăm - provin din percepţia ca noi suferim….că dragostea nu este prezenta….probabil că acel timid sărut a apărut exact când trebuia…ca o fatalitate…cursul vieţii ar fi putut fi altul dacă , acesta , ar fi fost la o lună şi 4 zile sau la 4 luni şi 5 zile…sau poate nu…până la urmă dragostea e o fatalitate…benefică…